PRIMA OARA IN DELTA


Era primavara lui 2006 si ne planuiam concediul. Inca nu ajunsesem pe atunci la manastirile din Moldova pe Transalpina si in Delta. Dupa delungi discutii pro si contra, s-a decis sase mearga in Delta, la Sfantu Gheorge, spre marea mea dezamagire. Eu nu sunt pescar, nu imi placea pestele, nu sunt o impatimita a observatului pasarilor saua plimbarilor cu barca pe canale si mai ales nu sunt o fana a tantarilor. Pentru mine asta reprezenta Delta pe atunci.
Dar, m-am supus majoritatii si lasfarsitul lui august ne-am facut bagajele, am incarcat cainele, unditele s itrusele de pescuit in masina si am plecat la drum. Avea sa fie un drum de 1000de km, asa ca am facut un popas peste noapte la Busteni si a doua zi am pornit mai departe spre Mahmudia. Doar pana aici am putut merge cu masina, mai departe nu exista drum. Am lasat masina in port, in siguranta, iar cei doi companioni de drum, pescarii (tatal meu si prietenul meu) s-au incarcat cu gramada de bagaje, reprezentate prin undite, truse, mincioguri si scaune de pescuit si multe altele pe care nu le cunosc si au urcat pe vas. Eu cu gentuta mea si cu cainele binenteles, am ramas mai la urma, suparata si ingrijorata ca ce voi face o saptamana pe aici, si mai ales ce voi manca.



Dupa aproximativ o ora si jumatate de navigare pe Dunare, am ajuns in port la Sfantul Gheorghe. De aici totul s-a schimbat pentru mine. Mai exact de cand m-am urcatpe vapor si am vazut locurile pe unde mergeam, peisajele, pasarile, flora…In asa zisul port, ca era mai mult un micut debarcader, era plin de lume cu bagaje si localnici cu trasuri micute trase de magarusi care asteptau turistii. Totul arata de parca ne-am fi intors 30 de ani inapoi in timp. Ne-am reperat viioarea gazda din multime si ne-am incarcat bagajele. Trasurica noastra, incarcata la refuz, inainta cu greu pe drumul de nisip, trasa de un magarus putin mai mare decat cainele meu (ciobanesc german). Pensiunea noastra era o veche casa batraneasca cu acoperis de stuf, cocheta, cu veranda mare, curte plina de flori si camere racoroase. Gazda noastra, nea Mihai, era, cum aveam sa aflam in curand un bucatar desavarsit (spre norocul meu).



Ne-am cazat si am si fost poftiti la masa. Am anuntat pe nea Mihai ca eu nu mananc peste mai deloc si daca poate sa imi faca mie altceva; mi-a raspuns simplu ca cine vine la el musai sa guste macar odata pestele sidaca nu avea sa imi placa, mai discutam. Ei, asta era, trebuia sa mananc peste.Si am mancat: ciorba de peste, zacusca de peste, peste marinat, jumari de peste,tocana de peste, sarmale cu peste, clatite cu peste, chiftele de peste…si o gramada de alte multe multe bunatati de PESTE. Vreau sa spun ca in viata mea nu am mancat mancare mai buna de peste si nici nu m-am gandit o clipa la altceva sa mananc. Teama mea ca o sa mor de foame era data uitarii. Mai era o problema: ce voi face eu toata ziua, cat timp baietii vor fi, normal, la pescuit.



Ei, aveam ce face, cu siguranta. Pensiunea noastra era asa situata incat la 20 de minute de mers pe jos in dreapta, ajungeai la canalele depescuit iar la 20 de minute de mers pe jos in stanga, ajungeai la mare.Dimineata, normal, ma trezeam pe la 10, baietii erau deja la pescuit, eu luam cainele si mergeam la mare. Deci, vreau sa spun ca o plaja mai frumoasa, mai salbatica, un nisip mai fin, o mare mai curate ca si aici, nu este pe tot litoralul Romanesc. Nu imi venea sa cred ce era acolo. Nici o constructie pe plaja lata de mai bine de 500 de metri, lunga de nu ii vedeai capatul, un nisip atat de fin cum numai in desert am mai intalnit, dune de nisip, cai alergand cand pe plaja cand la buza valurilor, marea curata curata de iti vedeai picioarele, o liniste desavarsita care se impletea armonios cu zgomotul valurilor si glasul pasarilor. Era ceva de vis, nu imi venea sa cred; si asta nu era tot. Mergand sa explorez putin zona, dupa circa un kilometru, am ajuns la locul unde Dunarea se varsa in Marea Neagra. Un loc splendid, de o salbaticie frumoasa, cu pelicani, egrete, cocostarci si multe alte pasari, un loc deosebitde special.

Si asa au decurs cele 6 zile in Delta: dimineata, pescarii mei mergeau la pescuit, eu cu al meu companion mergeam pe plaja si ne bucuram de liniste, salbaticie, frumusetea locurilor. La pranz veneam la masa, si sincer abia asteptam, dupa masa, un puiut de somn si dupa-masa mergeam si eu la pescuit,ca doar nu era sa vin in delta si sa nu pescuiesc macar o data. Si normal ca m-a prins “microbul” si pe mine; si am si prins prima stiuca din viata mea. Cand soarele era spre apus, ne intorceam la pensiune pentru cina, dar aveam grija sa ajungem inainte de apus pentru ca la imbinarea dintre zi si noapte, ies tantariisi asta intr-adevar e un chin. Dar nu dureaza mai mult de 15-20 de minute siatunci e indicat sa stai inauntru.


Nici nu ne-am dat seama cum au trecut zilele si a si trebuit sa venim acasa. A fost trista despartirea, dar am promis ca ne vom intoarce. Drumul a fost lung si l-am parcurs intr-una pentru ca cele 40 de kg de peste care a fost pus cu grija la congelat dupa ce a fost capturat, ne cam presa sa ajungem cat mai repede; nu de alta, dar nu am fi vrut sa avem o masina“placut ” mirositoare.
Ca si o concluzie, trebe sa spun ca un concediu care se arata un dezastru pentru mine, s-a transformat in cel mai grozav concediu al meu de pana acum: Delta e splendida, Marea Neagra la Sfantu Gheorghe parca nu e Marea Neagra, atata e de frumoasa, plaja…nu am cuvinte, sper numai sa ramana asa cat mai mult timp de acum incolo, mancarea, cel putin cea de la nea Mihai e gustoasa pana la maxim, Sfantu Gheorghe localitatea e deosebita, cu casele batranesti acoperite cu stuf, cu strazile cu nisip (acolo nu exista asfalt, dar sunt tomberoane de colectare selectiva a deseurilor), oamenii simpli si voiosi, parca neatinsi de problemele lumii…totul face acest loc unul special, deosebit.Un loc care trebuie si sper sa ramana asa multa vreme de acum incolo.
Pentru cei care respecta natura, cu tot ce are ea mai frumos, pentru cei care vor un concediu linistit in adevaratul sens al cuvantului, pentru cei care vor sa pescuiasca dar sa si vada cum arata o plaja salbatica si o Mare curata, pentru cei care vor sa manance peste asa cum nu au mai mancat niciodata, dar mai ales pentru cei care pot sa lase aceste locuri asa cum sunt, Transilvania Travel va ofera posibilitati de cazare, masa si excursii in Delta Dunarii.

Drum bun, fara peripetii si pe curand!


SOURCE AND TAGS


Articole asemanatoare